SeforaSeah

Dacă într-o zi o să îţi vină să plângi... Caută-mă! Poate că te voi face să râzi. Dacă nu, pot să plâng alături de tine. Dacă într-o zi vei vrea să fugi undeva departe… Nu te sfii să mă cauţi! Nu promit că o să încerc să te opresc. Dar pot fugi alături de tine…  Şi dacă vei vrea să o faci de unul singur… Promit că voi aştepta aici până te întorci. Exact în acelaşi loc... Dacă într-o zi nu vei vrea să asculţi pe nimeni… Caută-mă! Promit să fiu aici pentru tine. Şi voi fi foarte tăcută… Dacă într-o zi vei radia de bucurie… Caută-mă neapărat şi spune-mi tot! Ştiu cât de greu e să n-ai cu cine să îţi împarţi bucuriile, de teamă să nu te urască pentru că eşti fericit… Dacă într-o zi vei vrea să asculţi o poveste, dar orice voce omenească ţi-ar deranja auzul… Caută-mă! Am soluţia! Mă poţi privi în ochi şi poţi „citi” orice doreşti… Dramă, bucurie, dor, speranţă… Dacă într-o zi vei regreta faptul că te-ai născut… Caută-mă! Îţi voi aminti toate momentele în

Iarna încă își rânjește colții ascuţiţi, undeva, ascunsă în spatele unui ghiocel. Aștept să plouă. Aștept să ningă. Primăvara n-o mai aștept. Vremea asta bună e doar fake. În fiecare an m-a păcălit, dar anul ăsta nu-i mai merge. Parcă ceasul omenirii s-a oprit în loc (tare mă oftic fiindcă de data asta nu pot da vina pe bateriile chinezești). De la o vreme îmi pare că timpul trece din ce în ce mai greu. Oare s-o fi întărit nisipul în clepsidra vieţii și nu mai vrea a curge către nemurire? Cred că așteptarea îmi dă senzația asta ciudată. M-am plictisit de natură amorţită și rece. Și de bisericile în care oamenii au aceeași stare sufletească ca şi copacii. Gloanțele războiului ne șuieră pe la urechi, dar dormim în tranșee. Somnul dulce al morții. Nu ar fi mare efort pentru Rusia să ne omoare tinerii. Și așa sunt de mult în letargie... Mersul pe stradă nu îți oferă garanţia că trăiești, nici contul de Facebook. Nu tre să intrăm neapărat în conflict cu alte ţări ca să ex