SeforaSeah

Am vrut să mai petrec o ultimă noapte cu mama, Să-i simt inima bătând lângă a mea, Să dorm în brațele ei calde și moi, Sub mângâierea răsuflarii ei dulci.  Să-i aud glasul spunând “Noapte bună!” Și sărutul neprețuit să-mi atingă fruntea încrețită de gânduri.  Mi-e dor de copilărie, mamă!  Mi-e dor să fim doar noi două,  îmbrățișate  în miez de noapte. Să mă ghemuiesc și mai tare  în brațele tale atunci când frigul îmi biciuiește pielea, Sau când vreun vis urât  îmi tulbură seninătatea mea de copil. Mi-e dor de culcușul cald,  De iubirea primită din belșug...  Mi-e dor de poveștile tale de viață, nu cu zâne, nici cu balauri sau prinți, ci cu oameni ca mine și ca tine. Oameni simpli și totuși complicați,  Încâlciți în emoții și frici, și totuși plini de curaj și elan. Oameni care iau viața în piept, pentru că știu că totul e efemer.   Îmi e dor de rugăciunile tale,  de genunchii plecați... Nu aveai tu vorbe pompoase, dar tot ce ziceai, ziceai din inima.  Și mai presus de toate Credeai...

Când a zburat timpul? Nu-mi vine să cred că au trecut deja 10 ani . C-am îndrăznit să cresc și viața a mers mai departe și fără tine. Că mi te-a smuls canceru' din brațe și te-a dus departe pentru totdeauna... Te văd în fața ochilor de parcă ar fi trecut doar o clipa. Înalt și zvelt. Cu părul mereu aranjat. Cu ochii ăia albaști și adânci. Mereu muncind pe brânci și țindându-mi partea de fiecare dată când mă certa cineva. Tu m-ai iubit cel mai mult deși n-am fost sânge din sângele tău... Te văd venind din pădure cu lemne în spate, în amurg. Te văd fumând iarna în gura sobii. Te văd bărbierindu-te în fiecare sâmbătă în ligheanul ăla de fier cu apă caldă (și vai! ce-mi mai plăcea să îți urmăresc fiecare mișcare făcută cu atâta precizie!). Te văd făcând pâine prăjită pe plita de la soba veche de mirosea toată casa. Te văd stând pe fotoliul verde de lângă geam și spunându-mi singurul basm pe care îl știai – Prâslea cel voinic și merele de aur . Te văd protestând cu mine și sor-mea

Leave the past behind and embrace the unknown, full of hope! The best is yet to come!  Forgive and forget! Life is too short to hold a grudge and peace is priceless. Spend more time with the people you love. At the end of the day, it’s not money that we crave but love and acceptance.  Read more and widen your horizons. Be open minded and sympathetic! Ignorance is a disease. Learn how to listen and understand even when no one is speaking. Lots of people dress their wounds in silence, but that doesn’t mean they’re fine.  Focus on improving yourself - mentally, spiritually, emotionally and physically! If you don’t care about yourself, who will?!  Despite physical distancing, try to keep in touch with people. Don’t let good connections die! Call them, text them, and find ways to spend time together even if you’re not in the same room. We’re all in this together! ________________________ Lasă trecutul în urmă și îmbrățișează viitorul plin de speranță! Binele ne așteaptă abia de acum încolo!