miercuri, 9 martie 2016

Există femei și după 8 martie...

Se spune că Ziua Femeii a fost, la început, stabilită pentru ziua de 6 martie, dar cum femeilor le-a luat 2 zile să se (pre)gătească, au mutat-o pe 8. Treaba e că şi bărbaţilor le-a fost alocată o zi, numai că ei, ca de obicei, au uitat data.

„ Femeile sunt dădacele noastre în copilărie, tovarăşele noastre în vremea maturităţii, sprijinul nostru la bătrâneţe, consolarea noastră în nenorociri şi victimele noastre în toate timpurile” – Sabatier.

Să fii mamă e o mare responsabilitate. Trebuie să te îngrijeşti de familie 24 /24, 7 zile din 7. Fără concediu (nici măcar medical). Când e copilu’ internat în spital, mama stă cu el. Când are copilu serbare, mama tre să meargă. Când e ziua lui, mama tre să aranjeze petrecerea de la cap la coadă. Când îşi rupe ciorapii, mama îi coase. Când se loveşte, în braţele mamei aleargă plângând. Când fumează prima oară, în ochii mamei evită să privească atunci când se întoarce acasă. Iar mama, face tot ce face, pe gratis. Din dragoste. Şi când ajunge bătrână şi singură, nepoţii nu-i mai calcă pragul, copiii n-o mai sună. Ea totuşi nu regretă nici un minut jerfit de dragu' lor. Iertaţi-ne, mamelor, pentru toată durerea ce v-am provocat-o! Uneori, oamenii, vrând să iubească, rănesc…

Să fii soţie e o mare responsabilitate. Trebuie să-i fii supusă şi credincioasă. Să-l urmezi şi la capătul lumii, dacă el vrea să mergeţi acolo. Să asculţi ce are de spus, să renunţi la plăcerile tale de dragul lui. Să-i calci cămaşa şi la 12 noaptea dacă are nevoie. Să-l îngrijeşti şi să-l dichiseşti, că bărbaţii din fire nu-s prea atenţi la cum ies pe stradă (mai ales după ce se însoară!). Să-l dădăceşti ca pe copii; vorba unui prieten – bărbaţii nu se căsătoresc niciodată, ei doar schimbă mama. 
Dar mai important decât toate astea, e să-i aduci cinste. Să fii ca o cunună pe capul său, nu ca o pată ce-i distruge reputaţia. Oamenii să-l considere un norocos din pricina ta, să te dea exemplu ca soţie adevărată.
Şi când n-are chef să îţi asculte poveştile sau evenimentele de peste zi, când e morocănos că s-a stricat ceva la maşină, când varsă cafea pe cămaşa nouă, când intră încălţat pe covorul alb din sufragerie sau e nervos că a avut o zi grea la lucru, să-l ierţi şi să-l iubeşti ca în ziua când ai spus DA în faţa altarului. Bărbații, sunt și ei oameni. Și toți oamenii au defecte…

Să fii soră e o mare responsabilitate. Cei mici copiază deseori modelul surorilor mai mari. Încearcă să se aranjeze ca să semene cu ele, să fie serioase cum sunt ele, sau să înveţe la fel de bine. În calitate de soră trebuie să ai grijă de ceilalţi. Să te comporţi suficient de matur încât să te respecte pentru că iei decizii mai înţelepte, dar nu atât de matur încât să-i faci să se simtă inferiori, să devii o mofturoasă cu nasul pe sus căruia să nu-i poată spune o vorbă.
Surorile mai mari sunt şi ele nişte mame mai mici. Nu vă enervaţi când vă împrumută lucrurile, când vă strică vreo carte sau vă fură jucăria preferată. Nu-i refuzaţi când vă imploră să luaţi parte la jocurile lor, deseori stupide. Într-o zi, o să creşteţi şi o să realizaţi că n-aveţi amintiri comune, că aţi crescut parcă în lumi diferite, că nu vă intersectaţi decât la ora mesei sau seara, la culcare. Atunci veţi vrea să daţi timpul înapoi, dar o să fie prea târziu. Ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată…

Să fii femeie e o mare responsabilitate.
Încă din antichitate femeia a fost discreditată. Marginalizată. Nedorită. Cârpa societăţii. Bună doar pentru perpetuarea speciei. Mai târziu, a venit Cristos prin fecioara Maria şi a reabilitat statutul femeii, punând-o la locul ei de drept. Apoi, anumiţi lideri religioşi, (şi nu numai) au coborât iar femeia pe o treaptă inferioară, negând ideea de egalitate în drepturi dintre femeie şi bărbat. 
Peste secole, femeia s-a ridicat din nou din cenuşă, prin propriile forţe, pentru a demonstra că-i egală cu bărbatul. În ultimul secol însă, deşi a obţinut drepturi egale, femeia s-a discreditat singură, abandonând feminitatea ce-i dădea tot farmecul şi adoptând un comportament masculinizat. A ajuns să bea cot la cot cu bărbaţii, să râgâie, să fumeze mai ceva ca locomotivele, să taie cu drujba şi chiar să conducă tractoare, murdară de noroi până-n gât. Unde-i graţia? Au ajuns pisicile să fie considerate mai feminine ca însăşi femeile?!
Cineva spunea că, la femei, graţia are efect mai mare decât frumuseţea. Alt băiat spunea chiar azi, că dacă ai o înfăţişare de nota 10, dar o personalitate de nota 3, eşti o femeie de nota 3! Frumuseţea trece, dar ce-i în inimă şi în minte rămâne...

Un Narcis feminin este de neconceput, în ciuda faptului că femeia se priveşte nespus de mult în oglindă. Ea face asta nu pentru a se admira, ci pentru a vedea acolo, în oglindă, pe un altul – care o admiră.

Apreciaţi femeile. N-ar fi lumea la fel fără ele. Ele sunt lipiciul care ţine totul la un loc, zi de zi.

Apreciaţi o femeie care are curajul să meargă prin ploaie fără umbrelă. Înseamnă că nu-i e teamă că îşi va pierde faţa pe drum. Ploaia poate că spală gletul, dar frumuseţea naturală n-o poate înlătura niciodată.

Apreciaţi o femeie care nu se lasă cu una cu două. Care vă respinge. Care nu vă răspunde la avansuri. Apreciaţi o femeie care nu iese în oraş cu oricine. Înseamnă că-i o femeie care se respectă. 
Cu cât e mai înalt zidul pe care-l ridici în jurul tău, cu atât va fi mai bun cel care va reuşi să-l sară.

Apreciaţi o femeie care nu spune decât vorbe bune la adresa soţului ei. O femeie care nu-şi trâmbiţează viaţa conjugală. Nu-i o prefăcută. E o femeie adevărată. Femeile adevărate nu-şi discută problemele din interiorul familiei cu vecinele, la cafea, ci cu soţul şi Dumnezeu, pe genunchi.

Apreciază toate femeile. Chiar şi pe cele ce crezi că nu merită. În spatele fiecărei femei prăbuşite, e o poveste pe care nici măcar n-o bănuieşti. Nu le judeca niciodată. N-ai de unde ştii că tu, în aceleaşi condiţii, n-ai fi făcut la fel.  

Apreciază femeia care ţi-a dat viaţă. Apreciază femeia care te-a făcut tată. Apreciază fetiţa care te-a făcut să-L înţelegi mai bine pe Dumnezeu, învăţându-te ce profundă e dragostea unui părinte.

Femeile sunt făcute să fie iubite, nu înţelese.

La mulţi ani mamelor, soţiilor, surorilor, prietenelor… La mulţi ani tuturor femeilor! Fără voi, n-am mai fi fost niciunul ceea ce suntem azi…

Şi ce-i dacă a trecut 8 martie? Femeile sunt tot femei. Şi pe 15 septembrie.
La fel de frumoase ca ieri, la fel de iubitoare ca mâine...

…………………………………………………………………………………………

Femeia-i o statuie vie,
Cu suflet cât un colţ de rai,
O ţii o viaţă-n colivie
Şi-o plângi abia când n-o mai ai… „ - (Vlad Cernea )

…………………………………………………………………………………………



_Geantă Sefora_

Un comentariu:

  1. Femeia este sufletul barbatului.Uniti într-un singur trup,pom roditor.Separati,copaci lipsiti de "rod"...

    RăspundețiȘtergere