Operație pe cord deschis

De data aceasta, poate mai mult ca niciodată, scriu cu inima sângerândă și cu duhul mâniat.

Deunăzi, am zărit pe una din rețelele de socializare, fix pe o pagină creștină (nu-mi amintesc numele și poate e mai bine așa), o imagine care m-a întristat. Era o fotografie ce înfățișa un preot, o icoană și niște oameni care se închină, iar deasupra, scris cu galben era versetul din Exod, ce face referire la chipul cioplit, urmat de o afirmație ostentativă scrisă cu litere mari „CARE DIN ACESTE CUVINTE NU LE ÎNȚELEGEȚI?”. M-a lovit și mai tare când am citit descrierea pozei, care suna cam așa: „să nu se supere frații ortodocși, dar acesta este adevărul”, urmată de multe comentarii ce susțineau aceeași opinie. Nimeni nu s-a împotrivit.

Este adevărat, în Biblie scrie să nu-ți faci chip cioplit. Dar același Dumnezeu a spus, SĂ ÎȚI IUBEȘTI APROAPELE CA PE TINE ÎNSUȚI. Poate că în privința asta ne place să ne rezumăm doar la teorie…

Problema noastră, a creștinilor, nu-i doar că luăm din Biblie numai ce ne convine, ci că vedem prea des paiul din ochiul altora, uitând și mai des de bârna din ochiul nostru. Avem în noi prea mult venin și prea puține vorbe blânde. Nu știm să abordăm oamenii și le vorbim răutacios. În loc să le arătăm un Dumnezeu care iartă, le punem în față sute de reguli și doctrine (inventate tot de oameni!). Și dragoste, singura care îi schimbă pe oameni, mult prea puțină… Uneori deloc.

Ne-am făcut un obicei din a judeca pe alții. Că unii vorbesc în limbi și nu-i bine, că alții nu vorbesc și din cauza asta nu au Duhul Sfânt. Că unele poartă pantaloni și e păcat, că altele poartă baticul și când fac duș, și-i fariseism. Că ajungi în fundul iadului dacă bați din palme în biserică, că nici Dumnezeu nu te mai iartă dacă predici cu cravata la gât. Și lista poate continua. Dar toate astea sunt doar forme fără fond, căci baza e iubirea. Și ea, cu regret o spun, ne lipsește...

E păcat să pui lumânări, dar nu-i păcat să urăști?! E păcat să n-ai baticul cu colț, dar nu-i păcat să minți?! E păcat să ții duminica (sau sâmbăta), dar nu-i păcat să bârfești?! Știți fraților, a ajuns să fie păcat numai ce ne convine nouă… Dacă numai Dumnezeu cunoaște inima omului, de unde avem noi dreptul să-l judecăm? Mai ales că ne bazăm pe exterior în cele mai multe cazuri și aparențele înșeală.

 Ne credem noi Dumnezeu. Credem că avem noi dreptul să spunem cine intră în cer și cine nu, că putem da afară din biserică pe cine vrem, când vrem. Credem că numai „credința” noastră e bună, că numai principiile noastre duc la Viață. Și ne înșelăm așa amarnic… Există zeci de mii de culte creștine pe glob. Cum om fi reușit noi să dividem Adevărul în atâtea bucăți?!

Cristos a venit să propovăduiască iubirea și iertarea. Nu un anumit cult. N-a spus să fim ortodocși, penticostali, adventiști sau martorii lui Iehova. Ne-a spus să fim CREȘTINI - reprezentanți ai lui Dumnezeu (cum scrie în DEX). Isuși mai mici. Și numai asta nu suntem…

Oamenii nu se pocăiesc, nu pentru că-s ei prea păcătoși, ci pentru că noi nu știm să le arătăm Lumina. Pentru că noi terfelim zi de zi cămașa lui Cristos și numai creștinește nu ne comportăm. Pentru că trăirea noastră este searbădă. Pentru că, deseori, nu-i nici o diferență între cei salvați și cei din lume.

Dacă vrem biserici pline și creștini adevărați, e timpul să ne concentrăm pe lucrurile cu adevărat importante și să ne oprim din a arunca cu pietre în acei pentru care a murit Hristos, la fel ca pentru noi. 

Să-L punem pe Dumnezeu mai presus de toate. Să judecăm cu cea mai mare asprime eul nostru și firea pământească ce încearcă să pună stăpânire pe sufletele noastre și să ne despartă de El. Să iubim oamenii de lângă noi, orice religie ar avea! Fie ei și musulmani. (Dacă nu facem asta, cu ce ne diferențiem de cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu?!). Să citim Scriptura, dar și s-o trăim. Și în toate situațiile, să facem ce ar face Cristos…

P.S. O să avem dreptul să comentăm de alții, când o să fim noi sfinți. Și asta înseamnă că n-o să mai comentăm niciodată, pentru că sfinții nu se ocupă cu asemenea fleacuri… 

_ Geantă Sefora _