Tristeţea fericirii...

Trăim într-o societate în care ne lovim de tristeţe la fiecare pas. De dimineaţa până seara vedem oameni cu faţa ca lama de brici. Posaci. Morocănoşi. Oameni care stau cu capetele plecate şi preferă mai bine să îşi privească pantofii jerpeliţi decât interlocutorii. Iar atunci când ridică ochii din pământ aruncă numai priviri pline de ură. Oameni care se complac în suferinţă. Oameni depresivi. Oameni care îşi târăsc picioarele deznădăjduiţi...

John Steinbeck spunea că  „Un suflet trist ucide mai repede decât un microb”, iar eu îi dau dreptate în totalitate. Tristeţea este, în cele mai multe cazuri, mai periculoasă decât cancerul. De aceea Biblia insistă asupra bucuriei. Oamenii, şi mai ales creştinii, trebuie să fie veseli. Nu numai datorită faptului că avem n motive să fim fericiţi şi mulţumitori, ci şi pentru că românii - din fire pesimişti şi tragici, au nevoie de noi modele, au nevoie să vadă oameni bucuroşi. Şi din păcate se găsesc tot mai puţine specimene de acest gen în ţara cu miros de fân proaspăt cosit şi spitale pline ochi.

Zilele trecute, un prieten bun îmi spunea că „uneori e bine să fim trişti, chiar dacă nu e un sentiment plăcut, pentru că tristeţea e un fel de practică a maturităţii...”

După aceea l-am citit pe Armando Palacio Valdes, care afirmă că „Nu e nimic mai trist decât tristeţea unui om vesel...” şi am rămas pe gânduri... Oare e bine sau nu să fi trist?

Fiind un om curios din fire, îmi place să caut răspunsuri. De aceea am ales să adresez câteva întrebări mai multor tineri, ca să văd cum se raportează ei faţă de acest subiect - tristeţea.

(Persoanele intervievate au vârsta cuprinsă între 15 şi 22 de ani şi sunt membrii mai multor confesiuni religioase)

Prima întrebare: „De ce sunt oamenii trişti?”

Jumătate din răspunsuri au conţinut cuvântul PROBLEME. Mi s-a răspuns că oamenii sunt trişti din cauza problemelor financiare, din cauza relaţiilor proaste, a lipsurilor. Sunt trişti pentru că se concentrează prea mult pe ce nu au. Sunt trişti din cauza nemulţumirii. Din cauză că Dumnezeu lipseşte din viaţa lor...

O fostă colegă mi-a spus că „oamenii sunt trişti pentru că au aşteptări prea mari de la viaţă”
Alta a zis că „Oamenii sunt trişti pentru că se axează prea mult pe ce le lipşeste. Sunt trişti pentru că aşa e la modă şi pentru că au uitat de micile minuni ale vieţii, minuni ce se găsesc peste tot în jur.”
Un băiat a răspuns simplu „Nu ştiu... dar sunt trişti.”

A doua întrebare: „Este bine sau nu să fi trist?”

La această întrebare 70% din răspunsuri au susţinut faptul că este bine să fi trist, dar că tristeţea nu trebuie să fie o stare de spirit generală.

• „ Fără tristeţe nu ai şti să te bucuri cu adevărat... „
• „...tristeţea e un fel de practică a maturităţii... „
• „ Dacă nu ai fi trist, nu ai şti cum e să fi fericit! ”
• „ Cum vrei să cunoşti bucuria dacă nu ai fost cândva trist?! „

A urmat apoi „Ce faci când vezi un om trist?”

La aceasta peste 90 % dintre subiecţi au spus că încearcă să ajute persoana respectivă, să o încurajeze, să o facă să râdă. Asta dovedeşte, fie că ştim teorie, dar practica ne omoară (pentru că sunt atâţia elevi/tineri care intră în depresii şi se sincid tocmai din cauza faptului că nimeni nu îi încurajează, nimeni nu empatizează cu ei, nimeni nu le oferă o mână de ajutor), fie că suntem nişte mincinoşi profesionişti ascunşi după măşti rimelate şi bărbi de Moş Crăciun.

O tânără mi-a răspuns sincer „În mod firesc aş spune că încerc să îl ajut, însă nu fac asta. Nu prea bag în seamă oamenii trişti”. Altcineva zicea „ De multe ori ajut oamenii trişti, îi fac sa râdă, îi încurajez, dar am momente în care mă feresc de ei pentru simplul fapt că nu mă simt în măsură să le ridic moralul. „



Prin ultima şi cea mai importantă întrebare am dorit să aflu „Cum putem scăpa de tristeţe?”

Aici oamenii au răspuns cel mai sincer şi cel mai profund...

• „ Făcând lucruri care ne fac fericiţi! „
• „ Căutându-L pe Dumnezeu mai mult. „
• „ Gândindu-ne că am fi putut avea o viaţă mai grea de atât şi că mereu există ceva bun care ne va face să zâmbim. „
• „ Putem sa alungăm tristeţea prin a ignora lucrurile negative şi putem să-i cerem lui Dumnezeu răbdare pentru  a despăşi momentele nefericite. „ 
• „ Rugându-ne„
•  „ Gândindu-ne la lucrurile care ne fac fericiţi . Viaţa este prea scurtă ca să fi trist . Te gândeşti în felul următor : azi zâmbesc iar mâine sunt tristă şi îţi repeţi asta în fiecare zi. „
• „ Nu cred că putem scăpa de ea, e ceva firesc și veșnic , chiar dacă uneori avem impresia că am scăpat de ea . Așa cum ne-am născut cu mirosul/auzul/gustul și altele, eu sunt de părere că și tristețea are scopul ei . “
• „ Tristeţea e inevitabilă. „
• „ Scăpăm de tristeţe găsind alte persoane care ne fac să uităm de probleme si ne fac să ne simţim unici. ”
• „ Putem scăpa de tristeţe gândindu-ne că Dumnezeu o să ne treacă şi de valea umbrei morţii, iar oamenii din jur au nevoie de bucuria noastră mai mult decât avem noi nevoie să ne simţim trişti... ”

Ce spune Biblia în legătură cu subiectul nostru?

• „ Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul şi veseliţi-vă! Scoateţi strigăte de bucurie toţi cei cu inima fără prihană! „ (Psalmul 32:11)
• „ cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat” (Proverbe 15:15b)
• „ toate îşi au vremea lor (...) plânsul îşi are vremea lui şi râsul îşi are vremea lui „ ( Proverbe 1:1a şi 1:4a)
• „ prin întristarea feţei  inima  se face mai bună „
• „ Atunci toţi cei ce se încred în Tine se vor bucura, se vor veseli totdeauna, căci Tu îi vei ocroti. Tu vei fi bucuria celor ce iubesc Numele Tău.” (Psalmul 5:11)

Fraţilor, fiţi bucuroşi!
Uimiţi persoanele de lângă voi prin bucuria ce o emanaţi  ca un hipermarket non-stop! Încercaţi să găsiţi un lucru bun în fiecare problemă şi o binecuvântare în fiecare încercare! Gândiţi-vă că totul e trecător şi toate îşi au vremea lor.

Plângeţi uneori, căci lacrimile spală sufletul, dar nu uitaţi să zâmbiţi printre suspine. Zâmbetul e ca şi curcubeul - mereu prevesteşte ceva bun!

P.S. Domnul întăreşte paşii omului când îi place calea lui...

_Sefora Geantă_